un dîner français. partea III.

20130331-_DSC3063-tile

Dupa ce ne-am delectat cu un entrée delios cu fenicul si un plat de iepure cu mustar, a venit si randul unui desert lejer.

Denumirea clafoutis, prajitura originara din regiunea Limousin (centrul Frantei), este atestata pentru prima data in 1864. Reteta originala presupune utilizarea excluziva a cireselor cu tot cu samburi. Dar astazi se cunosc foarte multe variatii ale clafoutis: cu visina, mar, caisa sau pruna. Atunci cand nu sunt utilizate cirese, desertul ia denumirea de flognarde sau far breton.

Va spuneam aici ca sunt o mare devoratoare de dulciuri facute acasa. Clafoutis este unul din preferatele mele, pentru ca se face foarte repede, dar se mananca si mai repede :).

Ce-am gasit prin bucatarie (pentru 12 portii):
– 500g visina conservata (sau alt fruct la alegerea voastra)
– 60g de unt
– 4 oua
– 200ml lapte
– 100g faina (fara gluten in acest caz)
– 60g zahar (brun in acest caz)
– 1 pachetel zahar vanilat
– un praf de sare
– zahar pudra

Formula magica:
Incalziti cuptorul pana la 210°C.
Scurgeti visina conservata de suc.
Topiti intr-o tigaie 40g de unt.
Intr-un bol amestecati faina, zaharul, sarea si zaharul vanilat. Adaugati ouale, apoi laptele si in cele din urma untul topit. Omogenizati bine pasta obtinuta.
Ungeti cu unt vasul care va merge la cuptor. Puneti la fund visinele si turnati deasupra amestecul.
Coaceti 10 minute la 210°C, iar apoi 20 de minute la 180°C.
Veti observa ca prajitura creste, iar dupa ce a fost racita scade din volum. Este absolut normal.
Acest desert poate fi servit atat cald, cat si rece. Nu uitati sa presurati deasupra zahar pudra.

A vos assiettes!

20130331-_DSC3063 20130331-_DSC3065 20130331-_DSC3066 20130331-_DSC3069 20130331-_DSC3071

6 thoughts on “un dîner français. partea III.

  1. Pingback: Clafoutis à la rhubarbe | gusturi si culori

  2. Multumesc mult pentru apreciere! Si eu ador rubarba, pe care am descoperit-o la Paris. Din pacate, nu se gaseste la Chisinau 🙁 Tarta ta cu rubarba arata fenomenal, ca si clafoutisul de altfel 🙂

  3. Pe vremea copilariei si adolescentei mele rubarba se vindea la piata centrala. O prietena facea „pirojki” cu rubarba. Erau foarte bune.
    Multumesc mult pentru apreciere :).

  4. Pingback: placinta cu cirese | blog epicurian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *